Traseu spre Vârful Ciucaș – drumeție de poveste, în orice anotimp

Fie că ești pasionat de drumeții, vrei să vezi rhododendronii înfloriți sau îți plac provocările montane de iarnă, traseul spre Vârful Ciucaș este una dintre cele mai spectaculoase opțiuni din Munții Carpați. Accesibil, variat și cu peisaje impresionante în orice anotimp.

Azi îți propun acest articol în care îți povestesc cum am urcat pe Vârful Ciucaș atât vara, cât și iarna. Mai jos găsești detalii tehnice, dar și poze superbe care surprind esența acestui traseu în ambele momente ale anului.

Detalii tehnice

Există mai multe variante de a porni spre vârf:

VARIANTA 1: Muntele Roșu – Cabana Ciucaș – Vârful Ciucaș
Punct de plecare: Parcarea Muntele Roșu (aprox. 1250 m)
Marcaj: Bandă roșie
Durată: aprox 8 ore dus-întors
Dificultate: Medie
Traseu: Muntele Roșu → Șaua Gropșoarelor → Cabana Ciucaș → Șaua Tigăile Mari → Vârful Ciucaș → întors

VARIANTA 2: Valea Berii – Cabana Ciucaș – Vârful Ciucaș
Punct de plecare: Drumul forestier din DN1A, prin Valea Berii
Marcaj: Cruce albastră (până la cabană), apoi Bandă roșie
Durată: aprox 8 ore dus-întors
Dificultate: Ușoară spre medie
Acces: Vara se poate urca cu mașina 4×4 până la Cabana Ciucaș

VARIANTA 3: Pasul Bratocea – Șaua Tigăile – Vârful Ciucaș
Punct de plecare: DN1A, Pasul Bratocea
Marcaj: Bandă roșie
Durată: aprox 7-8 ore dus-întors
Distanță: aprox. 12 km dus-întors
Diferență de nivel: +700 m
Dificultate: Medie

În ambele dăți, noi am pornit de la Pasul Bratocea, deci am ales varianta 3. Așa că pe aceasta o voi detalia, pe restul nu le-am încercat până acum.

Echipament recomandat

Pentru iarnă

Pentru vară

Descrierea traseului

Găsești aici link-ul care te duce către locația unde poți lăsa mașina la Pasul Bratocea și de acolo pornești pe traseu. Menționez că noi am făcut acest traseu iarna cu ajutorul ghidului Mihai de la GetOutRomania, al cărui program de drumeții îl poți găsi pe pagina oficială de Instagram. Recomand să mergi cu el pentru că turele propuse sunt super faine, pentru toate nivelurile și poți merge si în afara țării pe munte.

Noi, de exemplu, nu știam de unde pornește traseul și de aceea am hotărât să mergem cu Mihai în tura de iarnă, și pentru că era prima tură iarna în România pentru noi și nu aveam gheruțe sau colțari, dacă era nevoie. Deci poți închiria și echipament de la el când mergi în turele lui.

Pasul Bratocea – Culmea Bratocea (cca. 1h)

Am plecat dis-de-dimineață, din Pasul Bratocea (1263 m), punct ușor de recunoscut de pe DN1A, între Cheia și Vălenii de Munte. Există un mic loc de parcare chiar în pas, unde începe marcajul bandă roșie, clar vizibil pe un stâlp indicator.

Imediat după plecare, traseul începe cu o urcare puțin solicitantă printr-o mică pădure nu foarte deasă. Nu ai de ce să te temi pentru că traseul este foarte cunoscut și sigur vor fi mulți drumeți, mai ales în weekend. Totuși, trebuie să faci gălăgie și să ai un fluier la îndemână. După zona de pădure, poteca începe să urce domol prin pășune alpină, pe o culme largă și deschisă. Ai vizibilitate completă spre est și sud, unde se întind Munții Grohotiș. Urcarea este constantă, dar blândă, perfectă pentru încălzire. Iarna este puțin mai solicitantă decât vara din cauza zăpezii.

Culmea Bratocea – Șaua Tigăile Mari (cca. 30–40 min)

După aproximativ 30–40 de minute, ajungi într-o zonă ceva mai stâncoasă, de unde începi să vezi în față contururile Tigăilor Mari, cu formațiunile lor ciudate, asemănătoare ciuperci uriașe. Ușor, ușor panta începe să crească și începi să urci spre Șaua Tigăile Mari.

În această porțiune traseul devine puțin abrupt pe alocuri, dar este în continuare bine definit. După aproximativ 1h 30min de la plecarea din Pasul Bratocea, ajungi în Șaua Tigăile Mari (cca. 1780 m) – un nod de trasee. Aici, banda roșie continuă înainte spre Vârful Ciucaș, dar ai și posibilitatea să ocolești ușor vârful dacă vrei să mergi mai întâi la Cabana Ciucaș.

În luna iunie, mai ales la începutul ei (5-10 iunie) ai posibilitatea de a vedea toată această porțiune de traseu plină de un roz puternic dat de florile de rhododendroni. Depinde foarte mult de cât de frig a fost înainte, dar de-obicei aceasta este perioada lor. Spre exemplu, noi am parcurs acest traseu în data de 16 iunie 2024 și am prins fix înainte de a dispărea. Nu am văzut toate dealurile roz, dar, pe alocuri, erau mici pâlcuri. Așa că recomand să iei în calcul prima jumătate a lunii iunie.

Varianta clasică spre vârf (din Șa direct pe creastă)

Durată: ~1h | Marcaj: Bandă roșie

Dacă alegi să continui direct pe creastă, urmează o porțiune mai susținută. Traseul se strecoară printre formațiunile Tigăile Mari și apoi urcă în serpentine, pe versantul sudic al vârfului. Este o zonă expusă, dar foarte spectaculoasă, mai ales dacă prinzi vizibilitate bună. Peisajul este superb în special iarna, când efectiv este o mare de alb.

După ultima serie de serpentine, ieși pe platou și ajungi pe Vârful Ciucaș (1954 m) de unde o să ai o priveliște asupra întregii zone de 360 de grade care pe mine m-a copleșit. Sunt sșanse foarte mari ca timpul de o oră să fie și mai mare pentru că, fiind iarnă, clar totul depinde de cât de moale este zăpada. Sus, în vârf, pregăteș-te bine pentru că vântul este destul de puternic.

Varianta de ocolire spre Cabana Ciucaș și apoi spre vârf

Durată totală: +30–40 min extra
Marcaje: Cruce roșie până la cabană, apoi bandă roșie înapoi spre vârf

Ajungând în Șaua Tigăile Mari (aproximativ 1780 m), vei da de un stâlp indicator unde traseul se bifurcă în două variante: banda roșie în sus direct spre vârf detaliat mai sus sau o ocolire spre cabană pe cruce roșie. În vară, pentru că ni s-a părut că mai avem destul timp și mai aveam energie, am ales să urmăm crucea roșie spre cabană. Poteca este mai domoală, chiar la vale, la început și ocolește formațiunile stâncoase și vârful. Ni s-a părut o schimbare dramatică de peisaj față de ce am văzut pe timpul iernii.

La un moment dat, vei ajunge la o altă intersecție care continuă în dreapta-jos spre Cabana Ciucaș sau în stânga-sus spre Vârful Ciucaș, tot pe bandă roșie. Noi am ales să mergem înspre vârf. De aici, urcarea este destul de abruptă, printr-un grohotiș. Nu durează mult, poate cel mult 20 de minute pentru că trebuie să fii atent la drum. Apoi vei ajunge iar pe poteca normală pe creastă unde peisajul este absolut fabulos. Deci în 40 de minute de mers constant ajungi la Vârful Ciucaș unde te poți relaxa sub cerul liber și înconjurat de numeroși munți.

Noi ne-am întors la mașina lăsată în Pasul Bratocea pe același traseu de la vârf direct la vale spre Șaua Tigăilor. Am mers ușor aproximativ 3 ore pentru a ne bucura și de altă perspectivă a drumului, dar și pentru a ne trage sufletul.

Concluzie

Aș zice că este un traseu mediu spre greu, cu accent pe greu iarna din cauza condițiilor. Poate fi parcurs de oricine cu o minimă condiție fizică și care este confortabil să petreacă cel puțin 6 ore pe munte. Indiferent ce variantă alegi, eu zic că este unul dintre cele mai spectaculoase trasee montane din România, cu aceste formațiuni atât de unice în țară.

Pentru mine, mersul pe munte este cea mai frumoasă modalitate de a descoperi România adevărată și autentică. Dacă ți-a plăcut acest articol și te-a ajutat să mergi pe munte, te invit să mă urmărești și aici, dar și pe Instagram pentru că vor mai urma și alte articole asemănătoare.