Cu cortul prin România fermecătoare: 6 zile pline de aventură!
Încă de când am început să mergem cât mai des pe traseele montane din țară, ne-am gândit cum ar fi dacă ne facem o vacanță prin România, dar dormind prin camping-uri în locul camerelor de hotel. Așa că ușor, ușor am strâns echipamentul necesar și, într-o zi, am plecat la drum.
Acest articol este despre un mod mai diferit de a vizita țara noastră, de a descoperi mai multe locuri ascunse și de a arăta că și România este foarte prietenoasă cu acest stil de a călători. Te invit să îl citești, să îl salvezi pentru că, cine știe, poate reușesc să te conving să încerci viața la cort.
Echipamentul folosit
Cum suntem mari fani Decathlon, mare parte din echipament este cumpărat de la ei. Și te asigur că vei găsi absolut tot ce ai nevoie la ei. Avem un set de ustensile pentru gătit pentru două persoane, cu căni, farfurii, tacâmuri, o tigaie, o oală mai mare și un ibric. Pentru cafea, noi folosim macchinetta, deci ibricul rămâne pentru ceai.
Avem un cort de 3 persoane cu verandă de la 4camping pentru că simțeam nevoia de extra spațiu pentru bagajul mic ce putea intra în cort și veranda reprezintă intrarea în mica noastră căsuță. Salteaua este de două persoane și se umflă cu pompă de picior, iar cei doi saci de dormit sunt până la 10 grade, toate cumpărate tot de la Decathlon. În plus, mai avem o prelată de pus deasupra cortului în caz de vreme foarte rea.
În rest, avem două scaune, o masă, două lăzi frigorifice cu pastile congelate, ustensile pentru gătit, lumini calde, lanterne frontale, ghirlandă luminoasă cu baterie solară și un hamac. Și voia bună!
Itinerarul general al celor 6 zile
Perioada aleasă a fost 25 – 31 iulie, iar Maramureșul și Bucovina au fost cele două zone pe care noi voiam să le vedem neapărat. Așa că ne-am creat acest itinerar în funcție de nordul țării. Luna iulie a fost perfectă pentru asemenea călătorie, nu a plouat decât într-o noapte, iar, fiindcă eram departe de sud unde căldura era extremă, am avut parte de temperaturi optime.
Pentru a urmări foarte ușor traseul nostru, am făcut o hartă pe zile și cu camping-urile și cu toate obiectivele turistice vizitate, pe care le voi prezenta mai jos. Totalul kilometrilor parcurși a fost de 1790 km și practic am acoperit o mare parte din țară.
Pe scurt, itinerarul nostru a fost cam așa: Calafat – sat Iabalcea, județ Caraș-Severin – Gârda de Sus, județ Alba – sat Săcălășeni, județ Maramureș – sat Fundu Moldovei, județ Suceava – București.
Itinerar prezentat pe zile
Ziua 1 – camping La Sălașul Fermecat
Punctul nostru de plecare a fost Calafat, județul Dolj. Camping-ul ales pentru prima noapte a fost La Sălașul Fermecat din satul Iabalcea, județul Caraș-Severin. Până acolo am condus 4 ore și jumătate, aproximativ 330 km.
Pe drumul spre camping, ne-am oprit să vizităm cascada Bigăr și câmpul de lavandă Carașova. Ambele au meritat să ne oprim și să ne plimbăm puțin prin natură. Chiar dacă lavanda se uscase parțial, ne-am bucurat că am descoperit așa un loc și că eram doar noi doi.
Dacă totuși am fi avut mai mult timp la dispoziție, cu siguranță aș fi ales să mergem lângă orașul Anina, la Viaductul Jitin, atunci când trece trenul între Anina și Oravița. Se spune că linia Oravița – Anina este cea mai veche cale ferată montană din România, fiind pe locul 2 din Europa. De-asemenea, dacă stai 2-3 nopți în zonă, îți poți îndrepta atenția către multitudinea de trasee și cascade din Parcul Naţional Cheile Nerei – Beușnița.
Înainte de a ajunge la camping, îți recomand să faci niște cumpărături pentru că satul Iabalcea este foarte mic, iar în afară de un mic magazin alimentar foarte basic, noi nu am găsit nimic. Pentru rezervarea locului în camping, noi doar am sunat la numărul găsit pe Facebook cu căteva zile înainte, însă nu era neapărat nevoie. La momentul acela, noi doi am fost singurii cu cortul și a mai fost un cuplu de germani cazați în căsuță.
Zona de campare este foarte mare, o curte cu pomi fructiferi imensă, cu loc pentru toată lumea. În căsuță nu știu câte camere sunt sau care este tariful lor. Fix lângă căsuță, la intrare, este și o zonă de luat masa, un grătar, o chiuvetă pentru spălat vasele și o toaletă. În partea opusă, este un duș foarte rudimentar, dar autentic, cu apă din cazan care se încălzește de la soare. Prețul plătit de noi a fost de 15 lei/persoană și 10 lei pentru mașină.
Ziua 2 – camping La Dănuț
A doua zi am plecat mai în nord, în județul Alba. Destinația finală a fost camping-ul La Dănuț, din satul Gârda de Sus. Până acolo am condus alte 4 ore și jumătate, aproximativ 280 km. Ne-am fi dorit să ajungem cumva și la Timișoara, însă am fi ocolit foarte mult și nici nu voiam să stăm toată ziua în mașină. În schimb, noi am mers pe ruta Vârtop – Arieșeni unde am oprit în diferite puncte panoramice asupra Munților Apuseni. Chiar pe drum fiind, am văzut semnul de traseu către Groapa Ruginoasă – Valea Seacă și am oprit să vedem și acest loc.
Conform căutărilor de pe internet, pe scurt, Groapa Ruginoasă „este o ravenă de peste 600 m diametru și 100 m adâncime, formată în urma unor eroziuni foarte active”. Ce o face specială este că în urma ploilor, tot mai mult pământ ruginiu își face apariția și groapa devine tot mai mare.
Pentru a ajunge la începutul traseului, de pe DN75, în apropierea localității Vârtop, există un marcaj și un mic spațiu pentru parcare. De cum se traversează pârâul, începe urcușul prin pădure pe un drum bine întreținut, unde ici colo sunt trepte din piatră și balustrade pentru o siguranță mai mare.
După o urcare de 40-45 de minute, se ajunge într-o poieniță de unde poți continua către alte trasee din zonă, iar în față se deschide superb Groapa Ruginoasă. Trebuie extrem de multă atenție pentru că nu există niciun gard pentru protecție, iar pământul este fragil fix la marginea prăpastiei. Drumul de întoarcere este același, dar durează cam 20-25 de minute. Noi am parcurs mini traseul aproape de ora apusului și am prins culorile ruginii mult mai pronunțate.
În această zonă sunt foarte multe lucruri de făcut, numeroase trasee în Munții Apuseni, Peștera Ghețarul de la Scărișoara, drumul Transursoaia. Numai aici cred că puteam petrece 5 zile lejer și nu ne-am fi plictisit.
Acum despre camping: din câte imi amintesc, nu am sunat pentru rezervare dinainte, ci când am ajuns, am plătit noaptea petrecută acolo, adică 60 lei/2 persoane. Camping-ul este foarte mare, încap extrem de multe corturi și rulote, este amplasat foarte frumos, între munți și cu un pârâu fix lângă. Ca dotări, există 4 toalete în capătul mai îndepărtat și două chiuvete pentru vase, iar la intrare, alte 4 toalete, două dușuri, chiuvete pentru vase, mașină de spălat rufe, grătar și zonă comună.
Si aici, eu recomand să ai cumpărăturile făcute din timp, poate găsiți magazine mici, de sat, pentru aprovizionare rapidă, dar de-obicei ele nu au foarte multe produse.
Ziua 3 – camping Noroc
În a treia zi, ne-am pornit către Maramureș si am condus 270 km în 4 ore și jumătate până la camping-ul Noroc. Ne-am fi dorit să fi găsit loc în satul Breb, și mai aproape de Sighetul Marmației, însă ne-am bucurat foarte tare când am ales acest camping și o să înțelegi de ce anume.
De la camping-ul anterior am mers prin Parcul Național Apuseni, prin pasul Ursoaia, iar prima oprire a fost Cascada Vălul Miresei. Am mers cu mașina destul de mult pe drumul forestier, până când am ajuns la indicatorul care interzicea înaintarea cu mașina. De aici, mai este aproximativ 1km până la cascadă, pe un drum forestier foarte ușor de parcurs, mai mult o plimbare prin natură. Cascada se află la 1000 m altitudine și este impresionantă, în special dacă plouă și debitul apei este mai mare. Drumul a durat 30-40 minute dus-întors și, deși nu este un traseu propriu-zis, este un loc care chiar merită vizitat și pentru a petrece timp în natură.
Există o legendă asupra acestei cascade: „aceasta ne vorbește despre o tânără fată dintr-un sat apropiat care urma să se căsătorească împotriva voinței ei. Iubindu-l pe un alt bărbat, ea a fugit în munți în ziua nunții, dar a fost găsită de familia sa. În disperare, fata s-a aruncat de pe stânci, iar vălul ei a rămas agățat între pietre. Apa cascadei, curgând peste vălul miresei, simbolizează lacrimile celor care și-au pierdut dragostea.”
Fiind la aproape o oră de camping, am mai găsit un loc foarte interesant, de care chiar nu știam, și anume Grădina Zmeilor, o rezervație naturală, geologică. Zona este foarte bine amenajată, cu parcare mare și o terasă, iar traseul este unul circular, marcat cu punct roșu . Urci foarte puțin printr-o pădure și apoi ieși la luminiș, unde vei vedea formațiunile stâncoase pentru care este recunoscută această grădină.
Acestea au fost modelate de ploi, eroziuni și alte fenomene meteorologice și de-a lungul anilor au ajuns să arate astfel. Cele mai cunoscute sunt Zmeul și Zmeoaica, dar sunt destule în acest parc, iar fiecare are câte un panou informativ cu numele. Din această pădurice, se coboară și se trece pe lângă aceste formațiuni, unde mai există și alte mici peșteri. Pentru că noi nu am știut de această grădină, am ajuns la apus și doar am urcat în pădurice și ne-am întors la mașină, deci nu am mai ajuns jos, lângă stânci. Eram doar noi doi și începuse să se întunece.
Pentru acest camping, a trebuit să facem rezervare cu vreo 2 săptămâni înainte, folosind pagina de contact de pe site. Prețul plătit a fost de 40 lei/noapte/persoană și am stat două nopți. Camping-ul nu este foarte mare, este perfect pentru a nu se aglomera foarte tare, pentru că și gazdele au grijă să nu accepte multă lume. Au multe spații pentru autorulote, dar și pentru corturi, o grădină mare pentru relaxare, două toalete, două dușuri, două chiuvete pentru vase și mașină de spălat vase.
Mi-a plăcut foarte mult atenția la detalii în ceea ce privește zona pentru necesități, iar în curte există o căsuță din zona Maramureșului, veche de foarte mulți ani și strămutată acolo. Mi-a plăcut că noi eram singurii români acolo și restul veneau din întreaga Europă să viziteze România, acest camping fiind punctul de plecare. Gazdele de-asemenea, extraordinar de primitoare și voiau să ajute pe toată lumea, așteptându-ne cu brațele deschise chiar dacă noi am ajuns la ora 9:30pm.
Ziua 4 – atracții turistice Maramureș
De dimineață am ajuns la Lacul Albastru, care se află la 20 km de Camping Noroc. Am vrut să îl prindem cât de cât fără mulți turiști. Traseul nu este greu deloc, din nou o plimbare lejeră prin natură. Iar culoarea lacului este foarte frumoasă, dar depinde de cum bate lumina. Noi l-am prins mai mult verde decât albastru, dar a fost foarte frumos.
Apoi, am vizitat orașul Sighetu Marmației, unde am ajuns la cuiul bine-cunoscut, puțin prin centrul orașului și la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. După un prânz mai copios, am plecat spre Săpânța, la Cimitirul Vesel, iar la întoarcere spre camping, am oprit și la Mânăstirea Bârsana și am ales să mergem prin satele maramureșene pentru a vedea casele și porțile de intrare specifice zonei.
Ziua 5 – camping de Vuurplats
În ziua a cincea, am condus 260 km până la camping-ul de Vuurplats în aproximativ 5 ore și jumătate. Nu am mai vizitat nimic special, ci doar ne-am bucurat de peisajele pe care nordul țării le are și pe drum am trecut și prin satul Ciocănești, care este recunoscut pentru modelele tradiționalele desenate pe case.
Vremea nu a ținut cu noi deloc și ne-am grăbit să ajungem la camping. Și aici am rezervat dinainte, sunând la numărul de telefon afișat pe site. Nici aici camping-ul nu este foarte mare, nu se va aglomera foarte tare, locurile sunt foarte bine delimitate, fiecare are intimitatea necesară. Fix lângă era o curte cu câteva animale, doi căluți fiind mai curioși.
Dacă nu vrei la cort, există și o cabană care aparține de camping, dar nu știu prețurile. Pentru camping, am plătit 25 lei/persoană/noapte, 20 lei pentru mașină și 20 lei/cort, iar aici am petrecut 2 nopți. Camping-ul dispune de un loc comun pentru relaxare, zonă amenajată pentru copii, două toalete și două dușuri, chiuvetă pentru vase și multe alte facilități contra cost. Ce mi-a plăcut aici este regula de bun simț pentru orele de liniște, pentru a nu da muzica tare și în general, pentru a respecta ceilalți turiști.
Ziua 6 – traseul Pietrele Doamnei, munții Rarău
În Bucovina, sunt extrem, dar extrem de multe locuri de vizitat, cum ar fi Suceava, Gura Humorului, Țara Dornelor, Mânăstirea Putna, Voroneț. Este o zonă extrem de bogată în tradiții și în peisaje superbe, cu foarte multe trasee, care merită explorată de mai multe ori.
Noi, având o singură zi la dispoziție, și pentru că dimineața plouase, ne mai rămăsese doar jumătate de zi și am decis să facem traseul către Pietrele Doamnei. De la camping până la Hotel Alpin Rarău, de unde începe traseul, sunt numai 20 km de condus în 30 minute. Acest drum face parte și din drumul montan Transrarău, numit și Drumul Comorilor care se află la 1400 m altitudine.
Traseul are 2km pe sens și urmează marcaj cruce albastră de la hotel până la punctul de belvedere. Se urcă de la 1507m până la 1631m și durează cam o oră dus și 40 de minute întors. Deci nu este lung nici ca timp și nici ca distanță. La început se urcă prin pădure și nu pare foarte greu, iar după 15 minute se ajunge la zona de pietre care practic înconjoară stânca imensă.
Urcarea continuă pe stânci, deci este mare nevoie de bocanci de traseu cu talpă anti-aderentă și, de preferat, să nu mergi după ce plouă, pentru că poate fi periculos. Peisajul devine din ce în ce mai frumos pe măsură ce urcăm. La un moment dat se ajunge la o intersecție de unde putem continua spre hotel sau să urcăm până pe platou. Bineînțeles că alegem să urcăm până la platou că doar am venit să vedem Pietrele Doamnei.
Această porțiune a fost cea mai grea de pe tot traseul: urcarea se face numai pe lanțuri și este nevoie de foarte multă atenție. După 10 minute, se ajunge la punctul de belvedere, iar peisajul este uimitor: se văd pietrele masive care fac acest traseu foarte cunoscut și de jur-împrejur, 360 grade, se vede frumoasa Bucovina. Chiar merită porțiunea cu lanțuri pentru așa priveliște.
De pe platou trebuie să te întorci tot pe lanțuri, până la intersecția de mai devreme, de unde vei porni înapoi spre hotel. Drumul final se desfășoară numai prin pădure și nu presupune vreo dificultate mai mare. Cu tot cu oprirea scurtă de sus, am parcurs acest traseu cam în 2 ore. Am văzut o mulțime de copii mici și măricei, dar am observat și oameni foarte neadecvat încălțați și mi s-a părut periculos.
Concluzii finale
Deși drumul către București a fost extrem de obositor și a durat aproape 8 ore, noi ne-am bucurat de această săptămână petrecută pe meleagurile României. În copilărie, fiecare din noi am mai ajuns în aceste zone, în diferite vacanțe cu părinții, însă de data aceasta, am făcut un tur al țării cu cortul, pentru a vedea cu alți ochi și la ani distanță, aceste locuri.
Totalul călătoriei a fost de 2700 lei, incluzând absolut tot, de la mâncare, benzină, nopțile la camping-uri și biletele, unde a fost cazul. Ne-am gătit foarte mult la cort pentru că făcea parte din ce ne doream să experimentăm. Pentru a urmări cheltuielile din toate vacanțele, eu folosesc aplicația TravelSpend.
Personal, camping-ul Noroc a fost preferatul meu, poate pentru că a fost cel mai mic, poate pentru atmosferă sau pentru autenticitatea si personalitatea pe care o avea. Dar și camping-ul La Sălașul Fermecat mi-a plăcut mult pentru că am fost singuri și era prima noapte din aventura de 7 zile. Și prima noapte a fost promițătoare, tot cerul fiind înstelat.
Pentru noi, tipul acesta de a călători, este foarte relaxant, deși nu pare. Nouă ne place foarte mult și am devenit experți în a face și a strânge cortul în 15 de minute. Ne place ideea de a dormi afară, în sunetele naturii, de a urmări stelele până târziu în noapte, de a ne bea cafeaua cu super priveliști și de a mânca totul gătit de noi, tot afară. Totodată, prin mersul cu cortul, am descoperit niște locuri ascunse ale României, trasee de care poate nu știam înainte și o comunitate foarte frumoasă a oamenilor la cort sau la rulotă.
Te îndemn să ieși din zona de confort și să încerci 1-2 nopți la cort sau la rulotă. Nu este nevoie să investești în echipament, poți închiria pentru a vedea dacă ți se potrivește. Pentru noi, au urmat super călătorii în următorii ani, după această săptămână cu cortul, tot în acest stil și pe toate le voi povesti aici, pe blog. Rămâi aproape!